boo! blog

Shi tu shi ea..traim anotimpuri. Ne zbatem creierii intre anotimpuri.. Gafaim verdele primaverii doar de la un bip, ni se zbate inima in nari de la simpla lui privire, ne salta asa-zisa rinza cind bate la usa..Ii deschizi si-l primesti ..Intreg il infulici, il savurezi flamanda diminetzile, te daruiesti fara sa-ti pese, il lashi sa-ti dezgoleasca gandurile, te lashi apoi imbratsishata in cimpul florilor de vara, il asculti oarba, il privesti muta, il urmezi kalika..Zburzi rinjind..cind totu’ e frumos..caldutz..verde..proaspat..dulce..Apoi.. Intotdeauna este un “apoi..
Apoi..nu mai vine el, ci-ti trimite pn poshtash cactusul cu biletzelul “It’s not you, it’s me. You deserve more” (=“Nu te iubesc..Otiibisi”)..Fail la nivelul tuturor tzesuturilor, impresiilor, iluziilor, celulelor, viselor, daruirelor, demnitatsii ..Ori tu, ori cirpa de la usa..Ori tu, ori vagabondu’ de linga chioshk..Ori tu, ori trandafirul ala uscat shi de demult.. din vaza,daruit tot de el… De parca asta si ii era rostu’: sa-ti vegheze caderea..uscaciunea..
Aer tomnatik shi greoi. Piatza centrala. ”Otravaaaa! Otraaavaa!” - tot striga baba aia.. Ma fac primul ei client…? Ce gind ingust si aiurea..
Ma descaltz shi arunc trecutul. E rece. Umed. Ademenesc fulgii sa-mi inghetze rushinea, sa-mi conserveze orgoliul, sa-mi nasca papuci noi..
Merg sa-mi kumpar o privire shi sa-mi fac plinul pacii mele.
…………………………………………………………………………………………………………
Azi m-am innoit .

Nu vreau sa-mi ridic rating-ul; sa ma “balacaresc” in ganduri filozofice; sa ma rup in replici supercarcotashe shi superinteligente. Vreau sa ma spovedesc intru regulile mele, intru non-judecata de apoi, intru necondamnarea gandurilor shi/sau a greshelilor personale.

Blog-ul meu nu se vrea panou publicitar.

“Omul sa-shi taie un membru care-l vatama shi prin a carui lepadare restul traieshte fara griji”

(Bhagavata-Purana)

I'm a frog :P

In lumea asta sunt boli de tot felul.. Insa nu poti sa te mandreshti makar cu un fel. Shi cat n-ai ascunde, cat n-ai mintzi, cat nu te-ai supune la diferite trucuri, boala te demascheaza. Caci vezi, cititorule, ea are trasaturi atat de pronuntate, inkit nici amagirea, nici mutzenia, nu o acopera. Ramai sa fii “smintitul” cartierului.

Nebunia ii este argumentata de faptul ca spune adevarul. Asta-I ghinionul lui. Dar adevarul.., daca tzi-l spune cineva fara sa-l vrei, e neplacut..dureros.. E ca muratura la ciocolata.. ca sarea la dulceatza. Te simtzi bine, caci adevarul asta dorit de tine sclipeshte doar cind ii faci tu ocolul, cind il lustruiesti shi-l parfumezi. E adevarul far’ de remushcari..far’ de viatza..imobil in epicentrul lumii dumitale.

Shi iata ca vine Smintitul asta, tzi-l reinvie shi tzi-l aduce in fatza ta.. pe tava unor replici. Sa zicem ai fi avand citziva musafiri carora le arunci 1-2 vorbe modeste despre curatzenia ce caracterizeaza apartamentul tau. Shi el, Smintitul, de colo, ridica de sub scaunul (pe c/e sta).. un ciorap puturos. Il ridica sus..in vazul tuturor shi glasuieshte, de parca, fara vreo intentie:

- S-o fi ratacit p-aci…

Shi lama te injunghie drept in splina..

Dar uite ca Smintitul, la recomandarile doctorului hotarise sa taca. Hotarise sa-shi ascunda boala in mutzenie. Sa nu caraie vreun cuvint, sa nu gesticuleze adevarul. Hotarise sa priveasca altfel lucrurile…adiq cu cenzura activata shi .. in cazuri extreme.. cu botnitza. Dar n-a putut.

Nu putea sa taca. “Abstinentza” asta ii arunca de fiecare data cite o bila de tun drept in bot. Il ranea toata munitzia sufleteasca.. Il limita in ganduri.. Ii reteza existentza.

Ar fi vrut si el o “za” din lantzul vietzii far’ de griji.. Sa spuna shi el o minciunika.. cat de mititika n-ar fi ea. Sa dezerteze versiunea “true” Sa evadeze din tabloul cu lungimi exacte..Sa fie partinitor altor fapte. Sa-si blocheze privirea. Poate astfel, peisajul se va modifica. (?)

Altfel, insa…adevarul asta iti pluteshte ca un iz, drept in nari. Shi nu doar tzie, ci la totzi din jur.

Ramane a fi bolnavul de “sare la dulceatza”. Ramane a fi marele pacatos.. Marele Smintit.

“mai rarutz->mai dragutz”..se spune. Ori distantza face bine intr-o relatie. Vorbim “matemaceshte” de Problema D(istantzei).

Se da: R-relatia propriu-zisa; A shi B- partzile intr-o relatzie; D- distantza dintre A shi B (cm/m/km.etc.)

Ipoteza: cu cat esti mai departe, cu atat dispar asocierile negative.

A shi B se afla la o distantza una de alta. Distantzarea respectiva ar trebui sa amplifice doru’ partzilor, ar trebui sa nasca stimuli ptr doar amintirile dragutze, superfaine, etc. si sa ingroape amintirile urate. Practic, D e benefica, intrucat favorizeaza “membranizarea” plagii de traseu (adica plaga care desparte categoriile de ‘amintiri frumoase’ si ‘amintiri rele’). Intr-o ordine de idei, D apare ca deziderat necesar att lui A, citashi lui B. Dar… se formeaza mushkii asupra stratului de ‘amintiri frumoase’. E un strat special, ghiveci auriu..pozitiv..cast..de dor..frumos. Luceshte soarele shi-I intensifica auriul, de aia licarul ne impiedica sa vedem putregaiul de sub el, de sub strat. Caci, se asheaza praf intre amintiri shi present, intre ce erai si ce eshti, intre tine shi lukrurile din trecut, intre tine-trecut shi tine-prezent, intre erai hi eshti.. Shi, raportand la partile A shi B—s-a ales kktu’ de ele. Le-au fraierit timpu’ stergandu-le demonstrativ din cand in cand rugina.

A shi B au ajuns la un alt nivel al interactziunii ieftine shi ca, de fapt, mucegaiul/mushkii e/sunt ceea ce ar trebui sa fie.. ceea ce merita ptr tupeul de a increde totul lui D.

nu e asta c.c.t.d.(-> ceea ce trebuia de demonstrat)

Nevermind, eu iar exagerez, caci

R-s: totul e bine, shi frumos, shi R functsioneaza super..

to save time, let’s just agree that I know everything