boo! blog

Ma enerveaza..
Nuj ce-I cu mine… Ma tem de catalogari, de potai care vor sari cu botu’ spre mine sa ma judece… Deh nu pot scrie liber, fara sa-mi pese de consecintze… Sa dau friu emotziilor, navala gandurilor…
Ce naiba ?! E locul potrivit. Ma rupe shi scriu ce vreau. Scriu bine sau prost, inteligent sau idiot.

De ce intotdeauna incerc sa dau curat shi frumos? De ce nu reusesc sa ignor “the other stuff” ..? Am prea mult bun simtz shi 7 ani de-acasa cat o viatza? De ce nu-i spun  dobitocului ca e dobitoc? Prostului ca e prost ca noaptea shi debiteaza kkt’uri shi ii pute gura de atitea prostii? De ce nu spun cand cineva ma deranjeaza? Sa ma uit in ochii lui, sa-i arat degetu’ mare (da, ala!) shi sa-i spun “dispari!”… Sa-i bag in totzi mortzii shi sa urlu batjokuri cit ma tzin plamanii? Imi va fi mult mai bine.

Shi ce-i mai grav ca e shi invers. Nici celor ce-mi plac nu le zik cat de mult ii plac.., ca tzin la ei, ca ii iubesc… Shi-apoi ma mir filozofic ca nu mai e cum a fost.

Conserve din orgoliu prostesc .

Shi tu shi ea..traim anotimpuri. Ne zbatem creierii intre anotimpuri.. Gafaim verdele primaverii doar de la un bip, ni se zbate inima in nari de la simpla lui privire, ne salta asa-zisa rinza cind bate la usa..Ii deschizi si-l primesti ..Intreg il infulici, il savurezi flamanda diminetzile, te daruiesti fara sa-ti pese, il lashi sa-ti dezgoleasca gandurile, te lashi apoi imbratsishata in cimpul florilor de vara, il asculti oarba, il privesti muta, il urmezi kalika..Zburzi rinjind..cind totu’ e frumos..caldutz..verde..proaspat..dulce..Apoi.. Intotdeauna este un “apoi..
Apoi..nu mai vine el, ci-ti trimite pn poshtash cactusul cu biletzelul “It’s not you, it’s me. You deserve more” (=“Nu te iubesc..Otiibisi”)..Fail la nivelul tuturor tzesuturilor, impresiilor, iluziilor, celulelor, viselor, daruirelor, demnitatsii ..Ori tu, ori cirpa de la usa..Ori tu, ori vagabondu’ de linga chioshk..Ori tu, ori trandafirul ala uscat shi de demult.. din vaza,daruit tot de el… De parca asta si ii era rostu’: sa-ti vegheze caderea..uscaciunea..
Aer tomnatik shi greoi. Piatza centrala. ”Otravaaaa! Otraaavaa!” - tot striga baba aia.. Ma fac primul ei client…? Ce gind ingust si aiurea..
Ma descaltz shi arunc trecutul. E rece. Umed. Ademenesc fulgii sa-mi inghetze rushinea, sa-mi conserveze orgoliul, sa-mi nasca papuci noi..
Merg sa-mi kumpar o privire shi sa-mi fac plinul pacii mele.
…………………………………………………………………………………………………………
Azi m-am innoit .

I'm a frog :P

In lumea asta sunt boli de tot felul.. Insa nu poti sa te mandreshti makar cu un fel. Shi cat n-ai ascunde, cat n-ai mintzi, cat nu te-ai supune la diferite trucuri, boala te demascheaza. Caci vezi, cititorule, ea are trasaturi atat de pronuntate, inkit nici amagirea, nici mutzenia, nu o acopera. Ramai sa fii “smintitul” cartierului.

Nebunia ii este argumentata de faptul ca spune adevarul. Asta-I ghinionul lui. Dar adevarul.., daca tzi-l spune cineva fara sa-l vrei, e neplacut..dureros.. E ca muratura la ciocolata.. ca sarea la dulceatza. Te simtzi bine, caci adevarul asta dorit de tine sclipeshte doar cind ii faci tu ocolul, cind il lustruiesti shi-l parfumezi. E adevarul far’ de remushcari..far’ de viatza..imobil in epicentrul lumii dumitale.

Shi iata ca vine Smintitul asta, tzi-l reinvie shi tzi-l aduce in fatza ta.. pe tava unor replici. Sa zicem ai fi avand citziva musafiri carora le arunci 1-2 vorbe modeste despre curatzenia ce caracterizeaza apartamentul tau. Shi el, Smintitul, de colo, ridica de sub scaunul (pe c/e sta).. un ciorap puturos. Il ridica sus..in vazul tuturor shi glasuieshte, de parca, fara vreo intentie:

- S-o fi ratacit p-aci…

Shi lama te injunghie drept in splina..

Dar uite ca Smintitul, la recomandarile doctorului hotarise sa taca. Hotarise sa-shi ascunda boala in mutzenie. Sa nu caraie vreun cuvint, sa nu gesticuleze adevarul. Hotarise sa priveasca altfel lucrurile…adiq cu cenzura activata shi .. in cazuri extreme.. cu botnitza. Dar n-a putut.

Nu putea sa taca. “Abstinentza” asta ii arunca de fiecare data cite o bila de tun drept in bot. Il ranea toata munitzia sufleteasca.. Il limita in ganduri.. Ii reteza existentza.

Ar fi vrut si el o “za” din lantzul vietzii far’ de griji.. Sa spuna shi el o minciunika.. cat de mititika n-ar fi ea. Sa dezerteze versiunea “true” Sa evadeze din tabloul cu lungimi exacte..Sa fie partinitor altor fapte. Sa-si blocheze privirea. Poate astfel, peisajul se va modifica. (?)

Altfel, insa…adevarul asta iti pluteshte ca un iz, drept in nari. Shi nu doar tzie, ci la totzi din jur.

Ramane a fi bolnavul de “sare la dulceatza”. Ramane a fi marele pacatos.. Marele Smintit.